Începutul meu de scriitoare …

Da…nu crede-am că voi avea aşa probleme cu scrisul, dar încerc să performez, mai ales că sunt un scriitor care de abia a pornit la drum. La început, crede-am că totul e uşor, că atunci când voi avea stiloul în mână sau degetele la tastatură, totul v-a curge aşa de repede că în câteva zile voi avea acest blog plin de articole şi voi avea mulți urmăritori care îmi vor aprecia tot ce scriu.

Ei bine…nu e aşa!

Ideea este că, totul trebuie să decurgă uşor, cu răbdare şi foarte multă perseverență în ceea ce fac. Am învățat acest lucru de la o prietenă cu foarte multă vechime în scris, care a reuşit să persevereze în viață ca autoare şi să strângă multe aprecieri de la oamenii care îi citesc cărțile.

Cred că mulți care sunt la început de drum ca şi mine înțeleg că trebuie să urmeze un drum lung sau cel puțin, cei care vor să înțeleagă asta.

Pentru mine…devreme ce sunt nouă la acest capitol…încerc să performez şi să învăt cu dragă inimă din ce greşesc.

De exemplu:

– să îmi păstrez rãbdarea când scriu (atunci când scriu, uneori nu pot avea răbdare până la sfârşit….cred că şi de asta articolele mele sunt foarte scurte).

– să mă uit la greşelile gramaticale pentru a le corecta ( uneori nici nu mă mai uit să văd cu ce am greşit) 

Deci la aceste două aspecte trebuie să schimb ceva.

Cred că ceea ce îi fac speciali pe scriitori cât şi pe poeți este sufletul, deoarece de acolo izvoreşte totul….mai ales sensibilitatea şi romantismul pe care îl adaugă în scris la fel şi în versuri ( dar mai ales în versuri)

Acest aspect l-am învățat de la bunica mea care a fost educatoare şi care a cunoscut mulți poeți pe vremea comunismului.

Dar de ce să o mai lungesc.

Cei care citesc asta şi sunt la început de drum la fel ca şi mine, vreau să citească asta:

Indiferent de obstacole, de greşeli, de vorbe rele şi de căzăturile pe care ai să le înduri din pricina asta, tu să nu renunți.

Vreau să sari peste toate obstacolele, să înveți din greşeli, să nu acorzi satisfacție vorbelor care te destramă şi să te ridici la fiecare căzătură fiind cel mai puternic.

Aşa voi face şi eu şi NU…..NU VOI RENUNȚA LA VISUL MEU.

Advertisements

Prietenul nostru…

Habar nu am cum am ajuns în această situație de a ajunge să te iubesc la maxim.

Probabil 80 % e vina soțului meu pentru că ne-a făcut cunoştință….şi cu siguranță…….   …..90 % vina mea deoarece m-am îndrăgostit de tine.

Prima dată totul a fost ceva firesc, mai degrabă o simplă atracție…dar nu. Această atracție s-a transformat într-o iubire pură pentru cineva.

Poate de alte persoane voi fi judecată aspru deoarece înşel cu neruşinare dar, cred că oricine ajunge împins de către soartă să facă asta, fără doar şi poate .

Zilele în care îmi eşti alături şi mă iubeşti înseamnă raiul pe pământ pentru mine, cred că nu există clipă în care să nu mă gândesc la tine.

Mai ales serile în care fac dragoste cu consoarta mea……momentele în care el este deasupra mea şi mă devorează pasional…..cu toată sinceritatea spun că singurul lucru care îmi vine în cap eşti tu şi aş da orice să fi în locul lui.

Ajungi mereu să te împarți pentru amândoi. Soțul meu şi cu tine la servici şi în timpul liber cu băieții la bere…..iar tu cu mine seara făcând tot ce ne trece prin cap la fel ca doi nebuni lãsați liberi în noapte.

Îmi amintesc că într-o seară soțul meu a încercat să mă mintă.

Mi-am dat seama că mă minte atunci când mi-a zis că e la o bere cu tine. Dar tu era-i la un pahar de vin cu mine.

Deci înseamnă că nici el nu e chiar Sfântul lumii. Hm, ce pot spune…mai ajutat să îmi dau seama şi de unele lucruri serioase.

Probabil….mai ajutat şi să divorțez de el atunci când mi.a zis că e cu tine acasă, dar el de fapt era cu iubita lui secretă.

Îngerul…

Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine.

Parcă nu aş mai fi îngerul de altă dată, nu mai sunt aşa de când te-am întâlnit pe tine.

Misiunea mea era şi este să te păzesc, să am grijă de tine şi să te înduplec de la toate păcatele, dar nu şi să fiu îndrăgostit de tine.

Nu ştiu ce poate spune divinitatea despre mine în momentul acesta, nu ştiu ce poate spune despre un înger îndrăgostit de o simplă muritoare de rând.

Probabil că nu sunt demn de acest rang al unui păzitor…..dar pur şi simplu nu îmi pasă de aceste lucruri…….dacă pentru un înger este o ruşine aşa ceva, pentru mine, nu mai e de mult.

Nu te voi lăsa draga mea, voi avea grijă de tine şi îți voi fi alături la toate momentele frumoase dar şi la cele rele.

Sunt în stare să fac orice pentru tine, chiar şi de a face rău….  

Îmi place când te privesc noaptea în timp ce dormi….îmi place să te privesc cum te bați cu plapuma care te încurcă din a visa, iubesc momentul când nimeni nu câştigă şi tu cazi jos adormită…..dar de fiecare dată te ridic şi te pun la loc.

Țin minte o zi în care inima ta a fost frântă de cineva, țin minte cum tu nu mai pleca-i din casă.

Aşa că într-o seară te-am lăsat în voia somnului în timp ce eu m-am ocupat de cel care era responsabil de durerea ta……..era şi a fost.

Poate că uneori mă gândesc dacă este bine ce fac….dacă e bine să simt dragoste pentru tine.

Există multe diferențe între noi.

Eu sunt nemuritor şi tu nu, eu sunt înger şi tu om (faptul că nu mă poți vedea este destul de rău, pentru mine)

Este şi o diferență de vârstă între noi…..tu ai 19 ani şi eu doar 13456….noroc că psihic arăt la fel ca un bărbat de 25.

Abia aştept momentul când vei trece în neființă, atunci voi putea să te strâng strâns la pieptul meu…..mă întreb dacă nu ți se vor părea de groază aripilie pe care le vei primi în dar…..pentru că am de gând să te fac înger.

Nu este bine ca un înger să aibă un suflet pereche, tocmai de aceea vom pleca din Rai şi vom colinda împreună printre cerurile pustii.

De abia aştept momentul ăsta….şi îl voi aştepta mereu.

Doar un simplu accident mortal şi gata.

Atunci nu te voi mai proteja.